„Edera” de scriitorul Ioan Alexandru Ardelean este o carte-omagiu despre tineretul unei formaţii de dansuri populare care păstrează portul, jocul şi graiul moşilor şi strămoşilor din Macea.
Nu întâmplător Baci Ghiuri al lui Hămfău, desconspirat în Ioan Alexandru Ardelean, numeşte cartea „Edera” (iedera fiind o plantă verde, agăţătoare pe copaci şi pereţii caselor) dar, metaforic vorbind, aceasta se agaţă de cultură şi tradiţia din Macea, de picioarele jucătorilor Ansamblului Edera, fiind un liant între tradiţiile străbunilor şi contemporaneitate.
Cartea album „Iedera” a apărut şi a fost lansată în anul 2015, fiind tipărită la Editura Tiparniţa din Arad în condiţii grafice excelente, fiind un document autentic despre patriotismul tinerilor măceni şi gândurile lor, despre portul şi dansurile populare locale, volumul dăinuind peste vremuri prin moştenirea culturală pe care o lasă posterităţii.
Fotografiile cărţii au fost realizate de Bogdan Florian Ardelean, fiul scriitorului, la fel şi discurile cu activitatea ansamblului.
Cartea (140 de pagini, color şi alb-negru) cuprinde un Cuvânt înainte şi capitolele Fondatoarea, Instructorul, Dansatorii, Soliştii, Foto-Video, Ultimul cuvânt, autorul motivând apariţia volumului „din dragostea şi respectul pe care-l port acestor locuri şi oameni, măceni care pot face lucruri minunate”
Fondatoarea ansamblului de 24 de membri, pe care îl consideră a doua familie a dânsei, doamna Eugenia Deac (Doina, cum i se zice la Macea), o Doamnă a satului, sinceră, plină de calităţi organizatorice, hotărâtă, puternică şi cu putere de decizie, de o simplitate dezarmantă, se ocupă de costumele dansatorilor, dar cochetează şi cu poezia, făcând în versuri şi portretele perechilor de dansatori.
Mama Doda, cum o alintă dansatorii, contribuie cu sufletul ei minunat la transformarea copiilor dansatori, dar îi iubeste la fel şi pe cântăreţii ansamblului, orchestra care îi acompaniază.
Autorul cărţii scrie şi despre instructorul de dans al ansamblului, Ioan Dărău din Sântana, prieten al poliţistului Marinel Răuţ (şi el un iubitor de folclor): „figura lui pare tăiată în piatră de dalta lui Brâncuşi”, iar el şi Marioara Murărescu, când se întâlneau, parcă „erau făcuţi din acelaşi aluat, amândoi aveau cultul lucrului bine făcut”. Dărău, un bun dansator ( conduce, alături de soţia sa Eliza, cel mai bun ansamblu folcloric din judeţul Arad, Cununiţa), se ocupă şi de educaţia dansatorilor şi a propus ca şi la Macea să meargă tinerii să colinde, reînviind o tradiţie locală veche.
Ioan Alexandru Ardelean stă de vorbă cu perechile de dansatori, (Lavinia şi Alex, Bogdan şi Andreea, Vlad şi Ada, Adi şi Olimpia, Gabriel şi Andreea, Ionuţ şi Iasmina, Ionuţ şi Denisa, Ionuţ şi Oana, Cristi şi Emanuela, Alexandru şi Adina, Ionuţ şi Diana, Alexandru şi Larisa şi îi descrie cum numai el ştie să o facă, fiecare poveste a perechilor fiind completată de fotografii meşteşugit făurite de nora şi fiul său.
Nu îi uită nici pe soliştii Melania Mercea, Gabi Bârsăuan, nici pe instrumentiştii formaţiei Pavel Dorin, Mircea Stanciu, Dan Ilica, dar nici pe fotograful Ana Florica Ardelean şi cameramanul Bogdan Florian Ardelean, membri ai familiei sale.
Prin cartea-document „Edera” scriitorul Ioan Alexandru Ardelean îşi completează cărţile apărute până acum „Homo politicus Gânduri”, 2013, Editura Trinom; „Baci Ghiuri a lu’ Hămfău’-Poveşti di la Macea”, 2013, Editura Trinom, „De ce eu? Poezii”, 2014, Editura Trinom), devenind o personalitate de luat în consideraţie în peisajul literar arădean, un artizan al cuvântului oral şi scris.
