Și noi, piscoienii…

Scurtă descriere

Scrierea acestei monografii (prima carte tipărită la prestigioasa Editură „Măiastra” din Târgu-Jiu, despre localitatea gorjeană Piscoiu) ţine de considerente de natură profesională, dar şi de patriotism local, pentru că vatra satului Piscoiu, locul unde m-am născut, până în anul 1968 fiind comună, împreună cu satul Popeşti, este locul existenţial al consătenilor mei, fântâna neamului, teritoriul unde aceştia îşi trăiesc bucuriile şi necazurile şi consider că trebuie să-i cunoaştem istoria, oamenii, pentru a prefigura viitorul.
Am purtat-o în minte, am scris-o pentru localnici, dar şi pentru piscoienii răspândiţi, din diferite motive, pe cărările vieţii, în ţară sau în străinătate, pentru a face cunoscute obiceiuri şi tradiţii care mai dăinuie, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie, pentru a scoate în evidenţă întâmplări şi momente istorice, oameni de seamă care ne-au făcut cinste şi ne-au reprezentat în ţară şi în lume, pentru a descifra în ce sensuri şi cu ce mijloace pot participa aceştia la conturarea devenirii lor viitoare, în ciuda stresului contemporan şi a greutăţilor vieţii.
Am redactat-o, sub formă de lucrare de licenţă, cu ocazia absolvirii Facultăţii de Filologie din Timişoara, în anul 1972, dar am completat-o, cu date noi, în vacanţe, cu ocazia venirii în sat şi a întâlnirii cu bătrânii care cunoşteau şi păstrau cu sfinţenie tradiţiile locale.
Ca profesor de limba franceză în oraşul arădean Sântana, cu gândul şi inima lângă sătenii mei dragi din Piscoiu, am constatat că, încă de la începutul secolului al XVI-lea, de când este atestată documentar localitatea, multe generaţii au trecut în veşnicie, dar viaţa curge în aceste ţinuturi gorjeneşti, în ciuda vicisitudinilor istoriei, într-o lume a globalizării problemelor fundamentale ale umanităţii şi a creşterii rapide a interdependenţei dintre persoane, grupuri sociale, cei tineri iau locul celor vechi, iar noi nu trebuie să uităm înaintaşii şi faptele lor, altfel faptele s-ar pierde şi am rămâne fără istorie, fără trecut şi viitor.
Informarea şi documentarea s-au bazat pe date culese de la localnici, de la Primăria Stejari de care aparţine satul Piscoiu, din biblioteci, ziare, din lucrări existente în diferite domenii, de la Arhivele Statului Târgu-Jiu, conducându-mă după proverbul „Quo capita, quo sensus” („Câte capete, atâtea idei”), pentru a da faptelor o înlănţuire logică şi coerentă.
Faptele din monografie, care sperăm să dăinuie în timp pentru generaţiile viitoare, sunt tratate în 328 de pagini color, format A4, din perspectiva istoriei, geografiei, dar şi din punct de vedere etnografico-folcloric, în conţinutul volumului fiind inserate documente, fotografii, culegeri folclorice, un glosar de cuvinte locale, bibliografia, hărţi.
Pentru participarea la culegerea de date, pentru fotografii, le mulţumesc următorilor: preotului satului Piscoiu, Dumitru Frunză, primarului comunei Stejari, profesorul Ştefan Lupu, funcţionarilor primăriei, fratelui meu Ilie Sinescu, profesorului Cătălin Glodeş, inginerilor Ovidiu Budulan, Nicolae Popescu, Mihai Chişamera, Ilie Badea, fostului primar Dan Dădulescu, fostei mele profesoare, Elena Budulan, mamei mele, Maria Sinescu, tuturor care mi-au dat informaţiile necesare realizării acestei cărţi, dar şi soţiei mele, profesoara de geografie Victoria Sinescu, care mi-a creat timpul necesar pentru scrierea volumului.
Sper ca această lucrare să satisfacă pretenţia cititorilor, convins fiind că aduce lucruri noi, mai puţin cunoscute, iar răsplata muncii mele va fi mulţumirea de care vor da dovadă cititorii acestei cărţi, precum şi modul în care vor primi şi vor aprecia conţinutul ei.
Lectură plăcută!